La sfarsitul anului 1982, Romania atingea varful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependenta de Fondul Monetar International. Presata de FMI, tara noastra ar fi urmat sa intre inblocaj financiar si incetare de plati urmand a fi nevoita sa-si vanda resursele naturale cum s-a intamplat 25 de ani mai tarziu.
Numai ca Nicolae Ceausescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotarand dupa 1985 sa faca plata tuturor datoriilor externe inainte de termen, Romania nemaintrand in capcana tranzactiilor bursiere intinsa de FMI si a vanzarilor pe bursele internationale ale unor active ale Statului Roman.
Din cauza FMI-ului, mare parte din productia agricola si industriala a tarii a trebuit sa ia calea exportului, creand deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost rationalizat si benzina a fost distribuita pe cartela. Asa se face ca, incepand din 1987, intr-o tara aflata sub un blocaj financiar extern, s-a dezlantuit o campanie intensa de diabolizare a lui Ceausescu prin intermediul presei occidentale.
Posturile de radio Europa Libera si Vocea Americii au lansat in premiera zvonul ca Gorbaciov stabilise un inlocuitor al lui Ceausescu, care ar fi fost nimeni altul, decat Ion Iliescu. Propaganda si planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceausescu se pusesera deja in miscare. In martie 1989, insa, Ceausescu reusise sa ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populatiei. In plus, Romania mai avea in bancile sale un plus de 3,7 miliarde USD si creante de 7-8 miliarde USD.
La aceasta suma s-ar fi adaugat si exporturile Romaniei din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate in cei 24 de ani scursi de la revolutie, nu mai pot justifica azi decat existenta a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” acesti bani? Cine a facut-o? Daca Romania avea si dupa 1989 in serviciile de informatii si in Parchete vreun roman patriot, am fi aflat pana acum. Exista indicii ca in noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidentiala de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinatia Teheran, scrie nasul.tv.
Si ca avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cantarind 24 t. Intr-adevar, avionul figureaza in fisele de evidenta aeriana ca s-a intors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Daca lucrurile sunt reale si explicatia poate fi una extrem de simpla. Ceausescu descoperise inca din 1987 ca Romania avea in propria ograda toate „comorile” care-i permiteau sa nu mai depinda vreodata de FMI si mai mult decat atat i-ar fi facut concurenta acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cuChina, Iranul si Libia, intr-o banca care sa acorde imprumuturi cu dobanzi mici, destinate tarilor in curs de dezvoltare.
Cel care a fost pana in decembrie 1989 cercetator la Institutul de Economie Mondiala, obtinand titlul de doctor in economie, ca urmare a participarii la cursuri organizate in SUA. In perioada ianuarie–septembrie 1990, Isarescu a functionat ca reprezentant comercial al ambasadei Romaniei la Washington. In anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursa a aurului din lume, a decretat ca productia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producator garantat) nu se mai incadreaza in standardele internationale. Prin aceasta, Romania pierdea dreptul la utilizarea poansonului international al BNR, aplicat pe lingourile de aur.
Poansonul imprima numarul de ordine, greutatea, concentratia, denumirea producatorului si sigla Bancii Nationale. Romania a fost astfel interzisa pe lista producatorilor si exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodata depozite de lingouri din aurul romanesc. Doar o intamplare a facut ca intr-o conferinta de presa a PRM sa fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra ca printr-o stranie coincidenta, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din tara 20 de tone de lingouri de aur, cu destinatia Germania.
In perioada 2002-2013, din dispozitia aceluiasi Mugur Isarescu, doua treimi din rezerva de aur lasata de Ceausescu Romaniei, adica 61,2 tone, au ajuns sa fie depozitate in banci din afara granitelor, lipsind astfel Romania de a doua rotita a mecanismului conceput de Ceausescu.
Pentru a desavarsi opera de blocare a accesului romanilor la propriul aur si metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenta de exploatare a aurului si metalelor rare nr. 47/1999, este acordata prin HG 458/1999 (ale carei prevederi sunt si azi secrete) companiei private straine Rosia Montana Gold Corporation, avandu-l ca paravan pe Vasile Frank Timis. De atunci, statul roman nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, in timp ce Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la inca opt 8 firme straine licente de explorare si exploatare pentru aurul si metalele rare romanesti din Apuseni.
Fix pe zacamintele din hartile geologice realizate pe vremea lui Ceausescu. Legea minelor, a fost modificata astfel, incat Romania sa primeasca din partea companiilor straine care exploateaza resursele sale subterane, o redeventa de doar 4% din tot ce se extrage, in timp ce in Africa de Sud redeventa pentru aur este de 20%. Asadar si ultima rotita a mecanismului conceput de Ceausescu pentru supravietuirea Romaniei a fost deja vanduta.