Când vezi pentru prima dată o persoană, ceea ce te atrage la acea persoană este aspectul fizic. De-a lungul timpului, când doi oameni decid să fie împreună și să se căsătorească, felul în care arată celălalt nu prea mai contează, deoarece cei doi înțeleg că ceea ce îi face să se îndrăgească unul de cealălalt este frumusețea interioară și cum îl face celălalt să se simtă. Odată ce ne dăm seama că trebuie să ne simțim compleți, înțelegem adevărata semnificație a iubirii.
Cu toate acestea, vine un moment în viața oamenilor, când întâlnesc pe cineva nou, a cărui frumusețe îi atrag și îi face să uite de partener.
Indiferent dacă ești căsătorit sau nu, ar trebui să citești următoarea poveste.
Când am ajuns acasă în acea noapte, când soția mea mi-a servit cina, i-am apucat mâna și i-am spus „Am ceva să îți spun”. S-a așezat și a mâncat liniștită. Am privit-o și am văzut durerea din ochii ei. Dintr-o dată nu mai știam cum să vorbesc, dar trebuia să-i spun la ce mă gândeam: „Vreau divorțul”. Nu părea supărată din cauza cuvintelor mele, așa că m-a întrebat liniștită „De ce? Nu ești suficient de bărbat?”
În noaptea aceea nu am vorbit, însă ea a plâns mult. Voia să știe ce se întâmplă cu mine …
Soția mea și-a pierdut locul din inima mea, i-a fost luat de o altă femeie. Da, nu-mi mai iubeam soția, iubeam o altă femeie. Pentru soția mea nu aveam decât milă. Așadar, cu un sentiment de vinovăție, am conceput un act de divorț prin care îi lăsăm soției mele casa și 30% din afacerea noastră. Când l-a văzut, soția mea l-a rupt în bucăți și a început să țipe.
A petrecut 10 ani din viață cu mine și acum am devenit străini. I-am răpit timpul, energia nu era aceeași, dar nu se putea schimba. Mi-a plăcut Joan. Deodată a început să țipe. Ideea de divorț a fost acum mai clară pentru mine.
A două zi am venit acasă și m-am trezit cu actele pe masă. Dimineața, soția mea mi-a prezentat condițiile de divorț: nu voia nimic de la mine, dar avea nevoie de o notificare cu o lună înainte de divorț.
Mi-a cerut o lună, trebuia să trăim ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Motivul ei a fost simplu, fiul nostru a avut o întreagă lună de teste și nu a vrut să-l deranjeze cu căsnicia noastră destrămată. Am fost de acord, dar a avut o altă solicitare: să o duc în camera noastră, ca ziua în care ne-am căsătorit. M-am gândit că o să înnebunească, dar am acceptat.
Am acceptat. Exact înainte de a intra în cameră, soția mea era în brațele mele, mi-am auzit fiul din spate strigând „tati o cară pe mami în brațe!”. Cuvintele lui mi-au provocat multă durere.
Am mers 10 metri cu soția mea în brațe. Ea și-a închis ochii și a spus liniștită: Nu îi spune fiului nostru despre divorț. Apoi am mers la lucru. A două zi am fost amândoi mai relaxați.
Se aplecă pe pieptul meu și îi simțeam parfumul bluzei ei. Mi-am dat seama că nu am fost atent la asta. Mi-am dat seama că nu mai era așa de tânără, avea riduri, fire de păr albe… Pentru o clipă m-am gândit și m-am întrebat: ce am făcut? În a patra zi, am simțit că afecțiunea se întoarce între noi. Aceasta a fost femeia care mi-a dat 10 ani din viață. În a cincea și a șasea zi, a continuat. N-am spus nimic despre Joan.
În fiecare zi, mi-a fost mai ușor să-mi port soția pe brațe. Credeam că mă obișnuiesc cu greutatea ei. Într-o dimineață, ea căuta ce să poarte. Încercase multe rochii, dar toate erau prea mari. Atunci mi-am dat seama că era foarte slabă și pentru asta nu am simțit greutatea ei. Dintr-o dată mi-am dat seama că i-am provocat multă durere și amărăciune.
Fără să-și dea seama, mi-a atins părul. Fiul nostru a intrat în cameră și a spus: Tată, este timpul să o duci pe mama în brațe! Fiul meu, văzându-l pe tatăl său zilnic, cum o ducea pe mama sa în brațe, fapt ce devenise o parte esențială a vieții sale. Soția mea l-a îmbrățișat. Mi-era teamă că mi-am schimbat gândirea despre divorț. Și ținându-mi soția în brațele, mă simțeam și eu ca în ziua nunții noastre.
Mi-a mângâiat gâtul moale și natural. Am ținut-o strâns, am îmbrățișat-o și nu m-am mișcat, dar era atât de slabă, și asta mă făcea să fiu trist. Ultima zi când am îmbrățișat-o, și nu mi-am dorit să mă mișc, i-am spus că nu mi-am dat seama ce i-am făcut.
Fiul nostru era la școală.
Am mers la birou, apoi am mers la Joan căreia i-am spus, „scuză-mă, îmi pare rău, nu vreau să mai divorțez de soția mea.”
Joan m-a privit și m-a întrebat dacă am febră, iar eu i-am spus:
„Soția mea și cu mine ne iubim, nu am apreciat ceea ce aveam, dar totul s-a schimbat în ultima lună.”
Joan a început să plângă, m-a plesnit și a închis ușa.
Apoi, am urcat repede în mașină, am mers la florărie, i-amcumpărat flori soției mele.
Florăreasa m-a întrebat ce să scrie pe bilețelul din buchet , iar eu i-am spus să scrie: „te voi purta în fiecare dimineață pe brațe, până vom merge pe lumea cealaltă.”
Am ajuns acasă, cu florile în mână și am zâmbit, am urcat pe scări; când am intrat în cameră … Mi-am găsit soția fără suflare. Soția mea se lupta cu cancerul și eu eram atât de ocupat cu Joan, că nu mi-am dat seama. Soția mea știa că nu va mai fi și de aceea a cerut să o mai port pe brațe o lună, înainte de divorț, astfel încât fiul nostru să nu aibă amintiri urâte legate de divorț sau de tatăl său.
Cel puțin în ochii fiului meu, amintirea tatălui său, care era un soț bun, care și-a iubit soția, va rămâne mereu. Aceste mici detalii sunt ceea ce contează într-o relație, nu casa, mașina, banii din bancă. Toate acestea creează doar un mediu care doar credem că ne va aduce fericirea, dar de fapt… nu este așa. Încercați să vă mențineți căsnicia fericită, împărtășiți această poveste cu alții, ați putea salva o căsnicie.
