O jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei și un kilogram de zahăr pe lună. Aceasta era porția românilor, stabilită sub regimul lui Ceaușescu. Puii vânduți la alimentarele comuniste aveau greutatea unui porumbel. Românii își făceau pile și relații pentru a căpăta marfa „pe sub mână”. Proviziile de alimente erau considerate speculă și se pedepseau cu închisoarea.
Timp de un deceniu, perioadă în care Ceaușescu dorea să achite întreaga datorie externă în avans, singurul mod prin care se puteau face economii erau soluțiile creative prin care se lua hrana de la gura oamenilor: raționalizarea pâinii (introdusă în 1982), cartelele pentru zahăr și ulei, altfel pentru fiecare categorie de populație (primeau mai mult cei de la orașe, de exemplu).
O măsură la fel de creativă a fost programul științific, creat la ordinul dictatorului, numit ,,Programul de alimentație științifică a populației”, adoptat de specialiștii din Comitetul Central în anul 1982, prin care se stabilea necesarul de calorii, inclusiv ce greutate standard aveau și trebuiau să aibă românii.
Clasa Muncitoare avea, prin decret, nevoie doar de 2.700-2.800 calorii, ceea ce însemna că un om trebuia să primească anual maxim 60/70 de kilograme de carne, 8 kilograme de pește, 210 litri de lapte, 260 ouă, rația anuală fiind la fel de mică și în cazul legumelor și fructelor.
Porțiile se controlau astfel: capul familiei mergea la magazin și își dovedea domiciliul și identitatea prezentând cartela de imobil. S-a început o campanie împotriva țăranilor, în 1982, orășenilor li se spunea că primesc pâine pe cartelă pentru ca țăranii să nu poată cumpăra prea mult. În fiecare zi, vânzătorii bifau dacă oamenii își primeau rația.
,,O pilă în comunism este mai valoroasă decât o moşie în capitalism”, acesta era principiul sfânt în Comunism, deși un decret amintește, conform adevărul.ro, următoarele: ,,Personalul unităţilor comerciale este obligat să vândă cumpărătorilor produsele alimentare prevăzute la art. 1 numai în cantităţile şi condiţiile stabilite de consiliile populare. Nerespectarea prevederilor alin. 1 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”
Pui cât porumbeii, banane numai la Crăciun (iar atunci necoapte) și pile pentru orice. Așa își amintesc comunismul cei care nu sunt nostalgici după echilibrul lui înșelător care scurta libertatea la minimum. Celebra coadă românească într-un loc unde nimeni nu știe ce se vinde, este deja proverbială…
Sursa: proiectulzero.ro
