Rezerva de aur a României, aflată în administrarea Băncii Naționale a fost la sfărșitul anului trecut de 103,7 tone.
În comparaţie cu anul 1989, rezerva de aur este mai mare cu 36 de tone. În perioada 1994-2000, s-a realizat conversia cantităţilor
excedentare de argint în aur, ceea ce a determinat o îmbunătăţire a structurii rezervelor în metale preţioase. BNR a urmărit asigurarea unui
echilibru între stocul de aur păstrat în ţară şi cel plasat în străinătate, astfel că puţin mai mult de jumătate din rezervă, 60 de tone, se află
plasată în afara ţării. De altfel, aceasta a fost una din temele de dezbatere din ultimii ani, respectiv în ce măsură este oportun ca rezerva de
aur din afara ţării să fie utilizată pentru a obţine beneficii economice.
Raportul BNR precizează că în perioade de turbulenţă economică sau geopolitică sporită, creditorii externi tind să considere că doar aurul
din străinătate poate constitui o garanţie pentru un eventual împrumut, având certitudinea respectării standardelor internaţionale. Trebuie
remarcat că, în anul 2002, BNR a crescut cota de aur plasată în afara ţării, care de atunci s-a păstrat la acelaşi nivel. Raportul arată că aurul
plasat la Banca Angliei, în cantitate de 60 de tone, este în permanenţă la dispoziţia BNR. De asemenea, se specifică faptul că Banca Angliei
este un custode solid din punct de vedere financiar şi reputaţional. Însă, plasarea aurului la Banca Angliei nu aduce statului român niciun
beneficiu economic, nici o dobândă.
În raport se menţionează şi stocul de aur al României în comparaţie cu alte state europene. Polonia şi România au o rezervă de aur relativ
egală, de peste 100 tone. Bulgaria are 40 de tone, Slovacia, 30 de tone, Cehia, 10 tone, iar Ungaria numai 3 tone de aur.
