Dragos Boldea blogger pe photostudio.ro și tourist-guide.ro
N-ai nevoie de multe lucruri ca să fii fericit, așa spune Elena, proprietara acestei case cu adevărat speciale din Ciolpani. Și da, pe măsură ce descoperi casa asta îți dai seama că are dreptate.
Împreună cu soțul ei Doru și cei trei copii au pornit într-o aventură incredibilă în urmă cu doi ani de zile, când au cumpărat terenul de lângă București și s-au mutat la cort până la finalizarea construcției. A fost greu, căci i-a prins și sezonul rece până au terminat casa, iar copiii au și răcit în perioada aia.
Dar ce satisfacții enorme la final, când au terminat-o și când știu că au contribuit fiecare pentru ea! Și nu doar că ei s-au simțit împliniți, dar uite, ne inspiră și pe noi și ne dau certitudinea că se poate să ai casa și grădina visate, să trăiești în armonie cu natura și să te mulțumești cu veselia copiilor tăi și cu roadele muncii tale.
Preocupați de ceea ce înseamnă spiritualitate, Elena și Doru au traversat perioade interesante în viața lor. Au avut o vilă mare, cu etaj, frumoasă, dar ciudat: în timp ce și familia lor creștea, căci au trei copii Andrei, Alexandru și Sofia, s-au trezit în căutare de altceva…
Elena spune că mereu și-a dorit ceva simplu, ceva cât mai aproape de Dumnezeu, dacă vrei. Când a dat peste vorbele înțeleptului nostru sculptor Constantin Brâncuși a înțeles dintr-o dată mai multe:
„Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”. Și nu doar că a înțeles, dar a trăit asta odată cu construcția casei lor, pe care au denumit-o Casa Brândușa.
Elena și-a schimbat de câteva ori meseria. În 2006 a ales să se reprofileze pe peisagistică, deși, cu ceva timp înainte de asta făcuse o bună carieră în domeniul finanțelor. Dar aproape de flori, de natură, de frumos a avut parte de revelația acestei case…
Da, au ales să-și schimbe traiul, să fie aproape de tot ce înseamnă natural. Mă feresc să spun o casă eco, pentru că e mai mult decât atât. Elena a investit mult suflet în casa asta. Și nu doar ea, ci întreaga familie. Ea spune prea frumos ca să nu-i redau vorbele aici: “
Materializarea casei Brândușa a fost un drum de autocunoaștere în care am reușit să mă descopăr și astfel să mă valorizez în mod autentic. Mi-am dat voie să visez, să mă joc cu formele, materialele și culorile, să fiu din nou copil, de fapt, poate chiar pentru prima dată copil. Așa s-a născut casa, din bucuria de viață împărtășită cu bărbatul inimii mele și cu copiii noștri”.
Despre asta e vorba oameni buni! Despre bucurie pură! Să o lași să curgă prin tine și s-o scoți la lumină, căci ce sens are să-ți faci o casă ca la carte, dacă nu e visul tău? Ce sens are, în general, să faci ceva pe lumea asta doar ca să fie făcut, dacă nu e materializarea visului tău?
Construcția casei a fost un proces viu și interactiv, spune Elena. Da, pentru că a fost o aventură.
Multe emoții, amintiri și întâmplări au fost încapsulate în zidurile ei, în pardoseală, în fiecare bucată de lemn.
Dacă această casă ar putea vorbi, cu siguranță ai auzi multă veselie.
Elena mărturisește că pur și simplu casa parcă îi spunea la fiecare pas ce trebuie făcut, iar ea a știut să asculte. Așa a ales materialele și a redescoperit tehnicile tradiționale, așa s-au modelat formele curbe și s-au așternut culorile și decorațiunile. A simțit în perioada aceea de creație a casei că ceva, deasupra ei, o ghidează și o inspiră.
Spre exemplu, i-a fost suficient o singură ședință la un curs de mozaic ca să descopere în ea această abilitate de-a crea singură, și mai apoi de a-și învăța și copiii, să compună mozaicurile din casă. Da, tot ce vezi, de la pereți la pardoseli să știi că este montat cu mâinile lor.
Da, casa este foarte simplă, mică, și totuși uimește. La interior nu are mai mult de 60 de metri pătrați, suprafața construită fiind de 81 mp. Amprenta casei la sol este de formă pătrată, fiecare latură având nouă metri.
În spatele casei există o terasă generoasă de 34 mp orientată către grădina de legume și anexele casei, de la locul sobei cu cuptor de pâine la micul atelier, unde Elena pictează mobilier, la chioșcul de grădină acoperit cu stuf.
Ca să-ți faci o idee, la interior cei trei copii (cu vârste de nouă, șapte și cinci ani) au unul din cele două dormitoare. Elena și Doru au un dormitor în care au găsit loc și pentru o masă de birou.
În centrul casei e un hol de jur împrejurul căruia se deschid toate încăperile, adică pe lângă cele dormitoare mai este o baie, o cămară și zona de zi cu bucătărie deschisă și sufragerie. Da, deși de afară n-ai spune, dar casa are și un pod, locul preferat de lectură și joacă a celor mici.
